Principialul versus non-principialul

Exista pe lumea asta un "razboi intre doua roze", un razboi atat de etern incat este egal in eternitatea lui cu razboiul ce se duce intre "bine" si "rau".
Cautand eu prin cele dictionare spre a afla un antonim mai acatarii conceptului "principial", cautand eu asta atat in limba mea materna (romana) cat si in limba adoptiva (spaniola) nu am gasit mare branza.
In romana, ceva mai concludent, zice despre principiu definitia din dex  la un al sau punct 3:
 Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme.
In timp ce din dictionarul RAE (Real Academia Española) am selectat ca "bun de tipar" pentru referirea pe care umblu sa o fac, urmatoarea chestie : "Cada una de las primeras proposiciones o verdades fundamentales por donde se empiezan a estudiar las ciencias o las artes".

Dand eu mai apoi cautare pe "om cu principii" m-am deviat singur de la drumul meu si m-am trezit abatut pe la un forum pe tema "principiului", un forum in care am gasit mai mult definitii cu care nu cad in acord, decat altfel.
Si uite-asa, in loc sa-mi vad de abordarea spre care plecasem, m-am trezit bagandu-ma si eu in vorba la o tema care avea ca titlu un aforism atribuit unui Valeriu Butulescu si intitulat "Pentru a nu te contrazice ai nevoie de principii solide, sau de o excelentă memorie" si am zis si eu, instigat de cate ceva din cele pe acolo citite, dupa cum urmeaza in textul cu font albastru):
"Cautand eu un antonim pentru "principiu" (si negasind ca antonim decat conceptul "fin"), am ajuns pe aici.
Contrar cuvintelor lui Dickens ("nimic nu-mi place mai mult decat omul fara principii") mie, nimic nu imi displace ca omul lipsit de posesia (si uzul) principiilor (a nu se confunda "principiu" cu "prejudecata").

Conceptul "principiu" se con-juga cu conceptul "ratiune", iar acesta la randul sau, cu conceptul "minte".
Nu ai minte . . . nu ai ratiune, nu ai ratiune . . . nu ai principii.

In principiu (ca sa fac un "joc de cuvinte") pentru a ajunge sa ai posesia principiilor nu trebuie sa le "inveti" ci sa le "deslusesti". Dar, ca sa ajungi la capacitatea de a deslusi, trebuie ca mai intai sa te dedai actiunii de a invata. 
Iar pentru a te dedica acestei actiuni, mintea iti trebuie . . . imprescindibil.

 Asa ca, luand-o inapoi pe fir, e de spus ca cine nu poseda "minte" nu are acea capacitate de a "invata" care ii va permite sa ajunga a "deslusi". Fara o "buna minte" nu se poate ajunge la a avea o "buna ratiune" iar fara asta nu se poate ajunge la a fi posesor de principii. 

Cine poate demonstra ca se poate castiga un joc de sah fara ai respecta acestui joc, principiile, poate demonstra si ca viata traita in nerespectarea principiilor, este . . . umana. 

Ca sa nu plictisesc pe cel care cuvintele mele l-ar plictisi, gasesti stimate cititor, completari ale celor de aci in "ego-obiectivism".
PS. Isus (ma rog, fiinta umana care a stat in spatele acestui nume) a fost (parerea mea) cel mai mare om politic de pana azi (tinand cont si de spatiul de timp caruia i-a fost contemporan). Vad pe aici ca sunt unii care asteapta (sau contrazic) vreo reincarnare fizica.
Nici vorba. "Hard-urile traiesc principiile materialelor reciclate ceea ce ramane ramane doar "soft" (nu tot ce apartine softului, ci doar acea parte a informatiei care trece, ca sa zicem asa, ceva analogic testului Cooper in sport. 

Diferit de memoria artificiala (care este o "memorie moarta", neintrunind acele principii care duc la existenta "viului": zamislire/concepere, nastere, crestere, reproducere si moarte) acea memoria naturala care se numeste "minte", este o "memorie vie". Ne nastem avand "memorii RAM" diferite, dar nu conteaza atat capacitatea unei intreprinderi de a rafina (cand este vorba de a descoperi noi produse) cat mai ales capacitatea de a elabora. Ma rog, poveste lunga. Poate ne mai intalnim"

Cam asta fuse . . . zisa, si oi mai face aci adaugiri imediat ce jupanul Timp imi va da clipa de ragaz necesara.