lunes, 22 de septiembre de 2014

Domnul Plesu e-n dilema

Formatori de-ai nostri de opinie au intrat in faza de "productie de serie mare" acum pe ultima suta a alegerilor prezidentiale.
Am fost un avid cititor de Dilema pana in 2003 (an cand am fost aruncat peste bord, cum imi place mie sa spun) si mai apoi, pana la expansiunea internetului intr-atat incat sa ii ajung si eu a-i fi utilizator, am primit Dilema, trimisa de copilul meu, pe diferite cai (mai ales cu autocarul).
Mai apoi, din ratiunile-i manageriale, Dilema a pretins abonare.
Nu am pretentia sa primesc ceva pe de-a moaca, dar daca nu pot sa cumpar, ma abtin si gata.
Asa ca intrevederile noastre, au inceput a se rari si am ramas prieten cu Catavencu si mi-am dezvoltat noi prietenii (printre care cu Contributors).
Dilema (ca mai toata lumea) isi face insa semnalizata existenta si in facebook, iar unul dintre articolele domnului Plesu m-a indemnat la o opinie personala pe care nu mi-am putut-o exprima la locul ei, asa ca mi-am luat de lucru pentru acasa si de aceea . . . sunt aici.

Articolul domnului Plesu se numeste "O tara de presedinti".
Domnul Plesu este un recunoscut "formator de opinie", cuvantul dumnealui cantareste greu printre multa "lume buna". Desi imi place cum scrie, sunt destule ocaziile cand nu imi place ce scrie.
Asa si in cazul articolului de fata: imi place cum e scris dar nu-mi place mesajul pe care-l transmite.

Viata (si ma refer aici la cea umana) este un"sport de echipa".
Democratia o putem analoga fara sa gresim cu ceea ce inseamna canoea, canotajul, si se directioneaza prin impulsul fiecaruia dintre "jucatori".
Numai ca la o democratie atat de perfecta in care sincronizarea jucatorilor sa fie fara gres e mai greu de ajuns decat la una cu "carmaci" si atunci "jucatorii" desemneaza pe unul dintre ei, astfel incat sa se obtina cea mai buna eficienta.
Trasul la vasle este mai greu decat de tinut carma, dar daca eu sunt mai puternic si ma asez la carma, nu castig cat pierd, pentru ca chiar daca sunt in acelasi timp si cel mai bun carmaci, ambarcatiunea avanseaza mai incet dacat atunci cand eu as fi tras la vasle.
Pe de alta parte, degeaba e "motorul" puternic daca "soferul" merge din sant in sant, sau daca, desi tinta e spre Cluj, "stiinta" lui indreapta barca spre Vaslui.

Desi domnul Plesu zice, printre ale dumisale randuri ca: "Constituţional vorbind, oricine are dreptul să intre în luptă", in acelasi timp da peste nas acestor "oricine" care intra in lupta.
Doar magarul lui Buridan moare de foame intre doua capite, nehotarandu-se inspre care sa mearga.
Altfel, e ca la piata. Iti alegi ceea ce ai nevoie.
Ca sunt persoane care pentru a economisi 10 bani, dau ture prin piata trei ore, sau ca altii se invartesc printre zeci de tarabe cu rosii si pleaca fara rosii (desi pentru asta venisera) pentru ca nu le place nimic, asta a fost si asa va fi.

(va urma),

No hay comentarios:

Publicar un comentario