lunes, 22 de septiembre de 2014

Domnul Plesu e-n dilema

Formatori de-ai nostri de opinie au intrat in faza de "productie de serie mare" acum pe ultima suta a alegerilor prezidentiale.
Am fost un avid cititor de Dilema pana in 2003 (an cand am fost aruncat peste bord, cum imi place mie sa spun) si mai apoi, pana la expansiunea internetului intr-atat incat sa ii ajung si eu a-i fi utilizator, am primit Dilema, trimisa de copilul meu, pe diferite cai (mai ales cu autocarul).
Mai apoi, din ratiunile-i manageriale, Dilema a pretins abonare.
Nu am pretentia sa primesc ceva pe de-a moaca, dar daca nu pot sa cumpar, ma abtin si gata.
Asa ca intrevederile noastre, au inceput a se rari si am ramas prieten cu Catavencu si mi-am dezvoltat noi prietenii (printre care cu Contributors).
Dilema (ca mai toata lumea) isi face insa semnalizata existenta si in facebook, iar unul dintre articolele domnului Plesu m-a indemnat la o opinie personala pe care nu mi-am putut-o exprima la locul ei, asa ca mi-am luat de lucru pentru acasa si de aceea . . . sunt aici.

Articolul domnului Plesu se numeste "O tara de presedinti".
Domnul Plesu este un recunoscut "formator de opinie", cuvantul dumnealui cantareste greu printre multa "lume buna". Desi imi place cum scrie, sunt destule ocaziile cand nu imi place ce scrie.
Asa si in cazul articolului de fata: imi place cum e scris dar nu-mi place mesajul pe care-l transmite.

Viata (si ma refer aici la cea umana) este un"sport de echipa".
Democratia o putem analoga fara sa gresim cu ceea ce inseamna canoea, canotajul, si se directioneaza prin impulsul fiecaruia dintre "jucatori".
Numai ca la o democratie atat de perfecta in care sincronizarea jucatorilor sa fie fara gres e mai greu de ajuns decat la una cu "carmaci" si atunci "jucatorii" desemneaza pe unul dintre ei, astfel incat sa se obtina cea mai buna eficienta.
Trasul la vasle este mai greu decat de tinut carma, dar daca eu sunt mai puternic si ma asez la carma, nu castig cat pierd, pentru ca chiar daca sunt in acelasi timp si cel mai bun carmaci, ambarcatiunea avanseaza mai incet dacat atunci cand eu as fi tras la vasle.
Pe de alta parte, degeaba e "motorul" puternic daca "soferul" merge din sant in sant, sau daca, desi tinta e spre Cluj, "stiinta" lui indreapta barca spre Vaslui.

Desi domnul Plesu zice, printre ale dumisale randuri ca: "Constituţional vorbind, oricine are dreptul să intre în luptă", in acelasi timp da peste nas acestor "oricine" care intra in lupta.
Doar magarul lui Buridan moare de foame intre doua capite, nehotarandu-se inspre care sa mearga.
Altfel, e ca la piata. Iti alegi ceea ce ai nevoie.
Ca sunt persoane care pentru a economisi 10 bani, dau ture prin piata trei ore, sau ca altii se invartesc printre zeci de tarabe cu rosii si pleaca fara rosii (desi pentru asta venisera) pentru ca nu le place nimic, asta a fost si asa va fi.

(va urma),

sábado, 20 de septiembre de 2014

Principialul versus non-principialul

Exista pe lumea asta un "razboi intre doua roze", un razboi atat de etern incat este egal in eternitatea lui cu razboiul ce se duce intre "bine" si "rau".
Cautand eu prin cele dictionare spre a afla un antonim mai acatarii conceptului "principial", cautand eu asta atat in limba mea materna (romana) cat si in limba adoptiva (spaniola) nu am gasit mare branza.
In romana, ceva mai concludent, zice despre principiu definitia din dex  la un al sau punct 3:
 Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme.
In timp ce din dictionarul RAE (Real Academia Española) am selectat ca "bun de tipar" pentru referirea pe care umblu sa o fac, urmatoarea chestie : "Cada una de las primeras proposiciones o verdades fundamentales por donde se empiezan a estudiar las ciencias o las artes".

Dand eu mai apoi cautare pe "om cu principii" m-am deviat singur de la drumul meu si m-am trezit abatut pe la un forum pe tema "principiului", un forum in care am gasit mai mult definitii cu care nu cad in acord, decat altfel.
Si uite-asa, in loc sa-mi vad de abordarea spre care plecasem, m-am trezit bagandu-ma si eu in vorba la o tema care avea ca titlu un aforism atribuit unui Valeriu Butulescu si intitulat "Pentru a nu te contrazice ai nevoie de principii solide, sau de o excelentă memorie" si am zis si eu, instigat de cate ceva din cele pe acolo citite, dupa cum urmeaza in textul cu font albastru):
"Cautand eu un antonim pentru "principiu" (si negasind ca antonim decat conceptul "fin"), am ajuns pe aici.
Contrar cuvintelor lui Dickens ("nimic nu-mi place mai mult decat omul fara principii") mie, nimic nu imi displace ca omul lipsit de posesia (si uzul) principiilor (a nu se confunda "principiu" cu "prejudecata").

Conceptul "principiu" se con-juga cu conceptul "ratiune", iar acesta la randul sau, cu conceptul "minte".
Nu ai minte . . . nu ai ratiune, nu ai ratiune . . . nu ai principii.

In principiu (ca sa fac un "joc de cuvinte") pentru a ajunge sa ai posesia principiilor nu trebuie sa le "inveti" ci sa le "deslusesti". Dar, ca sa ajungi la capacitatea de a deslusi, trebuie ca mai intai sa te dedai actiunii de a invata. 
Iar pentru a te dedica acestei actiuni, mintea iti trebuie . . . imprescindibil.

 Asa ca, luand-o inapoi pe fir, e de spus ca cine nu poseda "minte" nu are acea capacitate de a "invata" care ii va permite sa ajunga a "deslusi". Fara o "buna minte" nu se poate ajunge la a avea o "buna ratiune" iar fara asta nu se poate ajunge la a fi posesor de principii. 

Cine poate demonstra ca se poate castiga un joc de sah fara ai respecta acestui joc, principiile, poate demonstra si ca viata traita in nerespectarea principiilor, este . . . umana. 

Ca sa nu plictisesc pe cel care cuvintele mele l-ar plictisi, gasesti stimate cititor, completari ale celor de aci in "ego-obiectivism".
PS. Isus (ma rog, fiinta umana care a stat in spatele acestui nume) a fost (parerea mea) cel mai mare om politic de pana azi (tinand cont si de spatiul de timp caruia i-a fost contemporan). Vad pe aici ca sunt unii care asteapta (sau contrazic) vreo reincarnare fizica.
Nici vorba. "Hard-urile traiesc principiile materialelor reciclate ceea ce ramane ramane doar "soft" (nu tot ce apartine softului, ci doar acea parte a informatiei care trece, ca sa zicem asa, ceva analogic testului Cooper in sport. 

Diferit de memoria artificiala (care este o "memorie moarta", neintrunind acele principii care duc la existenta "viului": zamislire/concepere, nastere, crestere, reproducere si moarte) acea memoria naturala care se numeste "minte", este o "memorie vie". Ne nastem avand "memorii RAM" diferite, dar nu conteaza atat capacitatea unei intreprinderi de a rafina (cand este vorba de a descoperi noi produse) cat mai ales capacitatea de a elabora. Ma rog, poveste lunga. Poate ne mai intalnim"

Cam asta fuse . . . zisa, si oi mai face aci adaugiri imediat ce jupanul Timp imi va da clipa de ragaz necesara.

viernes, 19 de septiembre de 2014

Invatatorul nu este dresor ci . . . ghid.

Amendarea parintelui/tutorelui elevului care nu frecventeaza scoala, rezolva problema absenteismului?, se intreaba in
Contributors domnul Tiberiu Pana, intrebare la care mi-am exprimat si eu opinia, dupa cum urmeaza:


Nu rezolva problema dar mai da ceea ce merita acelora care au facut copii doar asa pentru a face copii.
Cand faci un lucru trebuie sa stii bine daca il faci, sau daca nu.
Scoala nu inlocuieste, nu substituie, parintele ci incearca sa il completeze.
Profesorul (invatatorul, indrumatorul)nu este (si nici nu trebuie sa fie) un dresor ci un ghid.
Ca si un serpas, iti arata drumul dar de mers,in ceea ce te priveste) ti-l mergi tu.
Este normal ca pana la varsta majoratului, raspunderea pentru faptele minorului sa cada in sarcina tutorelui sau legal. Parerea mea.

miércoles, 10 de septiembre de 2014

Economia de talcioc

"Smenarul roman" a dus de nas pe "romanul de rand" facandu-l pe acesta din urma sa creada ca "economia de talcioc" implantata de el (prin deviere de la economia de piata reala) este de fapt "economie de piata" (compromitand astfel, in extrem de mare masura, termenul).

Opinam eu azi, in Facebook, incercand sa explic (cui catadicseste sa isi aplece ochii pe cuvintele mele), ca ceea ce s-a trait pe aceste meleaguri nu a depasit vreodata statutul de "economie de
talcioc"

Oamenii se inseala cand definesc debandada in general ca fiind o "lege a junglei". Pentru ca "legea junglei" este legea vietii, este legea stadiului natural, este o lege a echilibrului.

In fapt, cand oamenii spun "legea junglei", fac referinta (fara sa inteleaga asta) spre o "lege a custii" (a deprinderilor dobandite in regim de claustrare).

Din pacate, tot ce atinge omul cu mana isi pierde statutul de "natural" si il capata pe cel de "artificial", si se poate spune ca "stadiul natural", pe scoarta terestra nu prea mai e la el acasa.
Omul a contaminat (atingand cu mana lui), tot. Asa ca "legea junglei", in adevarat cuvantul ei, nu mai exista.

Romania n-a iesit niciodata din "economia de talcioc" (doar asa, ca le spunem, noi romanii, la amandoua tot "piata", e o alta poveste).
"Piata" si "regula" merg . . . mana in mana, in timp ce "talciocul" merge mana in mana cu "datul plasei". Piata inseamna seriozitate iar talciocul e . . . polul opus.

(va continua)