sábado, 30 de agosto de 2014

Pentru cine (re) bat clopotele?

Tot "Contributors" - ii imi dadura ghies la vorba cu un articol intalnit la ei si care (avand semnatura domnului Eugen Ciurtin) se numeste: "Religie & Scoala"

La care articol, eu am opinat, asa cum urmeaza (si-oi mai aduce cizelare, aci, in pagina mea, pentru ca la dansii, si de observi mai tarziu vreo strambatura, nu mai poti interveni cu indreptarea)
Dupa 13 – 14 ani de venit doar in vacanta (impropriu spus vacanta, pentru ca imi folosesc timpul de concediu spre a veni la casa mea) gasesc Romania (de fapt, pe romani) aproape talibanizata. Macazul schimbat, de la socialism-comunismul care se substituise ortodoxiei (si altor . . .conlocuitoare), inapoi spre ortodoxie (si alte conlocuitoare), a dat rod.
Prin 95 ascultam (cu urechile mele, sau altfel spus "live") cum isi chemau popii turci (am uitat cum le zice de fapt) “oile” in turma, cu ajutorul vocilor difuzoarelor ce razbateau din inaltimea minaretelor.
Acum, tehnologia s-a implantat si la noi si aud slujba bisericii de la cei 3-400 m distanta ce ma desparte de ea, cum auzeam copil fiind, slujbele deniilor, live.
A tot incercat un . . . ateu (vecin chiar cu gardul bisericii), sa contrapuna lautareasca lui la lautareasca bisericii dar pana la urma biserica a ramas pe pozitii, iar vecinul . . . el stie ce-o mai fi facut.
Mi se pare incorect (ca sa nu zic ca este ne-simtire) sa vari in urechi de vecini, zgomote care tie iti mangaie urechile.
Acum avem tehnologie de . . . da si peste. De ce naiba nu le pune popa casti la ascultatorii sai, si le poate tipa in urechi cat ii tipa Danila lui Scaraotchi?
Nu s-o mai fi auzind la cer, cu mijloacele traditionale? Pai de unde stie popa ce muzica le-o place . . . vecinilor de deasupra?
Omul orbecaie dupa “libertate” confundand-o amarnic cu situatia de “slobod”.
Daca ar sti el (omul) ca “liber” nu este decat cel “ne-manipulabil”, si ca spre a ajunge ne-manipulabil trebuie sa mananci multa carte pe paine, fara a astepta, precum astepta la scoala, vreun fel de nota, s-ar demoraliza sau s-ar moraliza?
Omul este liber doar cand, indiferent ce drum il asteapta, nu are nevoie de serpas.
Este liber, doar atunci cand cunoaste, cand nu mai are ce noutati (radicale) sa afle.


Reintorcandu-ma la textul din Contributors care mi-a readus la suprafata mintii necesitatea de a monologa aici, zic:
Istoria religiilor? Pai de ce nu, pur si simplu, istorie?
Cei ce au ramas in urma nu au ce sa-i invete pe cei care urmeaza in viitor despre un drum pe care ei, trecutii, nu l-au parcurs.
Istoriile se mai repeta, insa istoria, nu.
Poate ca unii cred ca drumul acesta numit "Viata" este asemeni Pamantului (adica . . .rotund), si traiesc cu speranta (desarta, zic eu) ca altii le vor calca pe urme.
Viata este insa, cel putin din al meu punct de vedere, o dreapta. Sau mai bine zis, ca un segment de dreapta (finit la un cap, dar infinit la celelalt)
Parafrazandu-l pe Tomazian s-ar putea spune (asa superficial) ca:Trecutul l-ai aflat, prezentul il sti, viitorul n-ai sa-l vezi.
Nu-l poti vedea decat prin ochii propriilor copii (cine-i are).
In van a fost invitat omul, mai intai Cratilos (acum vreo 2500 de ani) si apoi Isus (acum vreo 2014 ani) la obiectivism, pentru ca omul, tot pe mana subiectivismului (si a relativismului) l-a dus capul sa mearga.
In zadar l-au invitat cei doi, sa nu mai faca rationari (judecati) pe baza imaginatiei ci pe baza simturilor fizice.
Degeaba l-a invitat pe om sa nu isi mai plamadeasca cu mintea lui “iconos”, pentru ca . . . ei au vorbit, ei au auzit.
Singurul sinonim adevarat pentru cuvantul “religie” este cuvantul “credulitate” iar aceasta proceseaza (ca materie prima), “ignoranta”.
Una dintre cele mai eficiente “religii” ce ar trebui (cat mai grabnic) introdusa in scoli, este . . . sahul.
Din sahul (nu cel pe care il numim “de performanta”, nu cel utilizat cu scopul de a infrange) odata cunoscut, poti deprinde ce inseamna “forta argumentului”, poti invata ca, cu aceasta forta poti conduce lucrurile spre directia pe care o doresti, in total fair-play, ne-atingandu-l fizic sau psihic pe celalalt, (nici macar cu un deget), ci cu doar cu dumnezeiasca “minte”.
Valeu, vorbeam de lup, si lupul la usa.
Au inceput a bate clopotele. Va las.
PS. Am inregistrat, acum vreo luna (folosind  pentru asta rpestrul meu calculator), "sfinte" zgomote, ce vin si-mi zgarie urechile, dar n-am gasit ragaz sa ascult reproducerea, spre a vedea daca "urechile" calculatorului au putere de captare macar cat batranele mele urechi, dar daca a iesit frumos, o sa compart (cum frumos zice spaniola la ceea ce noi spunem "impartim intre noi"), si eventualilor curiosi care-si vor mai baga nasul pe aici..

No hay comentarios:

Publicar un comentario