sábado, 30 de agosto de 2014

Pentru cine (re) bat clopotele?

Tot "Contributors" - ii imi dadura ghies la vorba cu un articol intalnit la ei si care (avand semnatura domnului Eugen Ciurtin) se numeste: "Religie & Scoala"

La care articol, eu am opinat, asa cum urmeaza (si-oi mai aduce cizelare, aci, in pagina mea, pentru ca la dansii, si de observi mai tarziu vreo strambatura, nu mai poti interveni cu indreptarea)
Dupa 13 – 14 ani de venit doar in vacanta (impropriu spus vacanta, pentru ca imi folosesc timpul de concediu spre a veni la casa mea) gasesc Romania (de fapt, pe romani) aproape talibanizata. Macazul schimbat, de la socialism-comunismul care se substituise ortodoxiei (si altor . . .conlocuitoare), inapoi spre ortodoxie (si alte conlocuitoare), a dat rod.
Prin 95 ascultam (cu urechile mele, sau altfel spus "live") cum isi chemau popii turci (am uitat cum le zice de fapt) “oile” in turma, cu ajutorul vocilor difuzoarelor ce razbateau din inaltimea minaretelor.
Acum, tehnologia s-a implantat si la noi si aud slujba bisericii de la cei 3-400 m distanta ce ma desparte de ea, cum auzeam copil fiind, slujbele deniilor, live.
A tot incercat un . . . ateu (vecin chiar cu gardul bisericii), sa contrapuna lautareasca lui la lautareasca bisericii dar pana la urma biserica a ramas pe pozitii, iar vecinul . . . el stie ce-o mai fi facut.
Mi se pare incorect (ca sa nu zic ca este ne-simtire) sa vari in urechi de vecini, zgomote care tie iti mangaie urechile.
Acum avem tehnologie de . . . da si peste. De ce naiba nu le pune popa casti la ascultatorii sai, si le poate tipa in urechi cat ii tipa Danila lui Scaraotchi?
Nu s-o mai fi auzind la cer, cu mijloacele traditionale? Pai de unde stie popa ce muzica le-o place . . . vecinilor de deasupra?
Omul orbecaie dupa “libertate” confundand-o amarnic cu situatia de “slobod”.
Daca ar sti el (omul) ca “liber” nu este decat cel “ne-manipulabil”, si ca spre a ajunge ne-manipulabil trebuie sa mananci multa carte pe paine, fara a astepta, precum astepta la scoala, vreun fel de nota, s-ar demoraliza sau s-ar moraliza?
Omul este liber doar cand, indiferent ce drum il asteapta, nu are nevoie de serpas.
Este liber, doar atunci cand cunoaste, cand nu mai are ce noutati (radicale) sa afle.


Reintorcandu-ma la textul din Contributors care mi-a readus la suprafata mintii necesitatea de a monologa aici, zic:
Istoria religiilor? Pai de ce nu, pur si simplu, istorie?
Cei ce au ramas in urma nu au ce sa-i invete pe cei care urmeaza in viitor despre un drum pe care ei, trecutii, nu l-au parcurs.
Istoriile se mai repeta, insa istoria, nu.
Poate ca unii cred ca drumul acesta numit "Viata" este asemeni Pamantului (adica . . .rotund), si traiesc cu speranta (desarta, zic eu) ca altii le vor calca pe urme.
Viata este insa, cel putin din al meu punct de vedere, o dreapta. Sau mai bine zis, ca un segment de dreapta (finit la un cap, dar infinit la celelalt)
Parafrazandu-l pe Tomazian s-ar putea spune (asa superficial) ca:Trecutul l-ai aflat, prezentul il sti, viitorul n-ai sa-l vezi.
Nu-l poti vedea decat prin ochii propriilor copii (cine-i are).
In van a fost invitat omul, mai intai Cratilos (acum vreo 2500 de ani) si apoi Isus (acum vreo 2014 ani) la obiectivism, pentru ca omul, tot pe mana subiectivismului (si a relativismului) l-a dus capul sa mearga.
In zadar l-au invitat cei doi, sa nu mai faca rationari (judecati) pe baza imaginatiei ci pe baza simturilor fizice.
Degeaba l-a invitat pe om sa nu isi mai plamadeasca cu mintea lui “iconos”, pentru ca . . . ei au vorbit, ei au auzit.
Singurul sinonim adevarat pentru cuvantul “religie” este cuvantul “credulitate” iar aceasta proceseaza (ca materie prima), “ignoranta”.
Una dintre cele mai eficiente “religii” ce ar trebui (cat mai grabnic) introdusa in scoli, este . . . sahul.
Din sahul (nu cel pe care il numim “de performanta”, nu cel utilizat cu scopul de a infrange) odata cunoscut, poti deprinde ce inseamna “forta argumentului”, poti invata ca, cu aceasta forta poti conduce lucrurile spre directia pe care o doresti, in total fair-play, ne-atingandu-l fizic sau psihic pe celalalt, (nici macar cu un deget), ci cu doar cu dumnezeiasca “minte”.
Valeu, vorbeam de lup, si lupul la usa.
Au inceput a bate clopotele. Va las.
PS. Am inregistrat, acum vreo luna (folosind  pentru asta rpestrul meu calculator), "sfinte" zgomote, ce vin si-mi zgarie urechile, dar n-am gasit ragaz sa ascult reproducerea, spre a vedea daca "urechile" calculatorului au putere de captare macar cat batranele mele urechi, dar daca a iesit frumos, o sa compart (cum frumos zice spaniola la ceea ce noi spunem "impartim intre noi"), si eventualilor curiosi care-si vor mai baga nasul pe aici..

jueves, 28 de agosto de 2014

Diaspora, imposibilitata de Ponta sa voteze

Postarea de fata survine in urma citirii unui articol in Contributors, numit "Lasati milioanele de romani din Diaspora sa voteze, domnule Ponta."
                                                                           

De cand ma stiu (si ma stiu de prin anul 1960) ceea ce am gasit a domni intre mine si societatea in care (vrand-nevrand) m-am nascut s-a numit "incompatibilitate".
Nu discut a cui a fost vina, ci doar aceea ca usor-usor toate usile mi s-au inchis in nas si nu mi-a mai ramas deschisa decat una.
Cine a citit aventurile lui Pardaillan, condus de catre Inchizitia acelor vremi prin tunelurile Sevilliei, poate intelege mai usor ce a simtit cineva aflat in situatia mea cand unica usa (usa prin care ti se face vant, ca unui parasutist fara parasuta) ce i-a fost lasata deschisa a fost usa exilului.
Nu am mers in viata mea pe spaga, pe "drept", pe "sarit la cap", pe "intrat in gasca" si atunci societatea, normal, m-a expulzat, asa cum o haita de caini expulzeaza din haita orice "corp strain", asa cum un organism arunca afara un ghimpe sau o țapca.
Am jucat corect, si cu toate ca imi era clar ca asta ma va duce la pierzanie, eu din drumul meu nu ies.
Nu ma modelez eu dupa o societate, ca plastilina dupa o stampila, daca acea societate imi este incompatibila, ci lucrez necontenit la a imi face societatea, compatibila mie.
Adica, nu ma fac eu ca ea, ci o oblig (ma rog, incerc necontenit) sa o fac pe ea ca mine.
Am mai spus-o si o repet: Consider ca fiecare individ isi este centru al propriului univers si ca fiecare influenteaza in felul sau, asupra metamorfozei acestui propriu univers (sau, cum se spune, asupra propriei vieti).

Este problema mea, din care punct geografic actionez asupra universului meu.
Nu m-am nascut roman la vreo cerere a mea, si indiferent unde as fi primit "repartitie", indiferent care punct geografic al globului mi-ar fi fost "punct central al propriului meu univers", pe acel punct mi l-as fi aparat, in jurul acelui punct as fi lucrat ca sa obtin un univers compatibil mie. . . . . . . . .
(Timpul imi zice "stop". Voi continua cand voi putea, in blogul meu. Scuze).

PS. Tariceanu este un sarlatan de inalta clasa, dar lui Ponta nu-i ajunge nici pana la glezne.
Mi-am putut exercita dreptul de vot, lasata fiind la latitudinea mea optiunea de a-mi exercita sau nu acest drept, chiar si atunci cand din punct de vedere al lumii prin care traiam nu aveam identitate.
Primul care m-a scos din joc, a fost Ponta. Am mirosit asta din cuvinte ale lui rostite inainte de alegeri, am inteles ca "ne-o face", si impreuna cu a sa eminenta super-cenusie (Dragnea), chiar ne-au pus-o.

lunes, 4 de agosto de 2014

Sufletul, Constiinta sau "Celalalt Eu"

Titlul  expunerii mele vrea sa spuna ca in viziunea mea "Sufletul","Constiinta" sau, "Celalalt Eu"
sunt trei denumiri pentru un acelasi lucru.

Zilele trecute (2 august 2014) m-am reintalnit (cu totul intamplator) cu emisiunea "Profesionistii" a doamnei Eugenia Voda si, desi un sunt in relatii bune cu televizorul, urechile mi s-au ciulit la auzul unor vorbe ce pareau a apartine "limbii" pe care si eu o vorbesc.
Aceste vorbe erau exprimate in romana, dar asta un are alta importante decat aceea ca romana face parte dintre limbile in care eu, pot comunica (nu-s mai multe de . . . doua, dar "doua" este mult mai mult decat "una").