viernes, 26 de abril de 2013

Scoala romaneasca

 Am incercat sa aduc si eu a mea contributie la subiectul deschis de domnul Maci in Contributors
 Cum spuneam (si o sa mai repet la rastimpuri), nevrand sa plictisesc lumea cu alambicatele si deloc academicele mele randuri, prefer sa ma desfasor ... acasa (sau cum se zice in limbajul sportiv, "pe teren propriu").
 .....................

Scoala? Care dintre ele domnule Maci?
Vreuna dintre cladiri sau institutia? Cea "formala", cea "in-formala", cea "no-formala" sau ... toate trei luate la un loc?
Eu zic ca ultima (si am eu convingerea ca si Base, se gandea tot la asta cand spunea ceea ce spuneti, si nu spuneti rau, si dumneavoastra).
"Scoala romaneasca" este de fapt "societatea romaneasca" si da rezultate atat de slabe pentru simplul motiv ca romanul intelege mult mai putin decat altii, de ce a venit pe aici ("pe la noi") si ... incotro are de mers.
Tocmai apucai de spusei unora de la "Objetivismo.org" niste pareri ale mele referitoare la tema (objetivismo) numai ca le zisei intr-o cam stalcita spaniola din care ce se intelege cel mai bine ... pozele, asa ca invit pe cine e curios sa vada daca reuseste sa inteleaga ceva, sa o faca.
Omul e ... (analogic) ca pomul.
Mai pe larg spus vine cam asa:
Conceptul "individ uman" este analogic (si) conceptului "individ - pom" (adica: samanta, germinare, crestere, dezvoltare fizica, rod (fruct) si "the end").
Am vazut (la viata mea) pruni (ca sa ma lipesc de un exemplu) pe care, daca nu-i cultiva cum trebuie mana gospodarului ajung de ... "gem" sub greutatea propriilor lor roade.
Ca il vedem asa pe bietul prun, noua ..... ne rade mustata si incepem a ne cauta de damigene.
Ceea ce vreau sa zic insa, este ca, desi "se produce", ruperea (sub propria greutate) prunului  nu i se poate reprosa nici prunului si nici prunelor. Este un fel de situatie in care sobolanii rod bordajul corabiei si ...se scufunda si sobolanii si corabia fara ca vreunul din subiecte sa fie imputabil doar atat ca ajungem la "consemnarea unei ... evidente".
Cand este spectator si priveste in arena, ca ... moare taurul, ca moare toreadorul, ca mor amandoi sau ca nu moare niciunul, cata vreme nu este "parte principala a propozitiei", ajunge cel mult sa il doara in cot, pe privitor.
Daca ne aducem aminte de "paradoxul bobilor de mei" nu e greu sa ne imaginam ca daca atarnam un sac cu o ata si incepem sa punem (pe numarate) bob de mei in el, ajungem la un moment dat cand "inca un bob pus" rupe ata.
Daca e un sac de 100 de kile si cade (de la balconul nostru) in capul vreunui trecator (si in loc de mei ar fi grau) am pus-o de-o coliva. Nu asa se intampla daca dadeam in capul respectivului trecator cu aceeasi cantitate de boabe (dar, ... pe rand)
Vreau sa zic ca niciuna din prune nu isi va da cu ea insasi de pamant spre a ramane .... cercul intreg, dar ... cu ea in afara cercului.
Adica, daca cercul asta este ... "Viata", apoi daca pot sa fac ceva sa ii fie mai bine ii fac cu scopul (cu interesul, cu necesitatea)de a ma contine si pe mine. Pentru ca ... fara sa ma contina si pe mine, nu mai este ... "viata mea" iar eu (individul), nu am drept asupra propriei mele vieti.
"Viata" nu este a ta (individ). Viata este un "bun" care ti se incredinteaza iar cel mai usor se poate intelege asta facand analogie cu ... "stafeta (atletism)", din care, negasind in romaneste va pun in engleza cate "povete" in cele ce urmeaza:
A team may be disqualified from a relay for:
  • Losing the baton (dropping the baton)
  • Making an improper baton exchange
  • False starting (usually once but sometimes twice)
  • Improperly overtaking another competitor
  • Preventing another competitor from passing
  • Wilfully impeding, improperly crossing the course, or in any other way interfering with another competitor
 Asa ca ... "Viata" nu este un "dar" (in sensul de "cadou") ci este un "bun", este "o filozofie", pe care avem datoria sa o ridicam la un nivel cat mai inalt (de la locul de unde am preluat-o), dublat de conditia de "a ne tine de card" (respectand o viteza ... normal umana, sa zicem .... analogiind cu mersul, 5 km/h), dar, ca si la proba atletica pe care o cunoastem ca "proba de stafeta", numai "spre inainte" (si nu batand pasul pe loc sau ... mergand, nu inspre "linia de sosire" ci inspre "linia de start").
Trebuie sa ajungem sa intelegem ca "specia umana" constituie o ... echipa, ca nu suntem in concurenta intre noi si ca, ca si la "proba de stafeta" castigand castiga "echipa" iar ne-ajungerea vreunuia la "linia de sosire" face inutila ajungerea celorlalti.
"Viata" este ... un "sport de echipa". Cu sportul facuram doar "analogie" pentru ca altminteri "urcarea" nu se face .... fizic (precum alpinismul) ci
doar "imbogatindu-ne" ("imbogatire" cu sensul pe care-l desprindem din zicerea: "imbogatirea uraniului") cu "buna cunoastere".
Cum spune-am (pe ... "Objetivismo") si in spaniola, cel mai aproape de noi (de ..."ziua curenta"), la cea mai mare altitudine la care a putut fi ridicata filozofia este cea, la care a ridicat-o Ayn Rand si am putea sa o analogam inaltimii Olimpului (2917 m) ca ... (prin relationare cu imaginea "altitudinii") sa ne putem "pozitiona" si intelege cat mai avem de urcat. Deocamdata ma opresc aici (ma obliga ... fluierul gardianului de serviciu) dar imediat ce o-i gasi timp ... va urma ....

@Gore. Lumina aia nu  ... o vezi, Gore ci, ajungi sa o ai ... sau nu.
E o ... lumina interioara intr-un fel asemanatoare "pisicii lui Schrodinger". Daca deschizi cutia ....nu vezi nimic cu toate ca lumina ... poate sa fie, imediat ce reinchizi cutia.
(Glumesc. Dar daca vrei sa vezi ca poti intelege cum vine treaba (si) cu lumina, incearca .... aici.
In viata este ca la "proba de stafeta" Gore. Pana nu trece si ultimul participant linia de sosire "cursa" nu se implineste iar conceptul de  ... "castigator" ramane ca si cand inca nu s-a inventat.
Specia umana este "echipa". Cei care se tot reped inainte (ca berbecii) o fac doar spre a relua, la infinit, "Povestea ciocarliei", inaltandu-se doar ... spre a avea de
unde sa ia tranta. ( publicat in Contributors - Extinderea domeniului luptei.

Acum este o ora tarzie (00:35). Dar cat de curand am sa pot, am sa vorbesc despre ... lumina.



Daca exista o ... cale simpla?


vida clara spune:
Pentru ca este prima data cand te intalnesc, te salut Mihela Ginju.
Nu-i rau deloc felul in care gandesti. Vreau insa sa fac si eu cateva precizari, la cele spuse in articolul tau.
– Asa cum “azi” curentul general isi ia model (mai ales pentru portofel) un Bill Gates sau unSteve Jobs, cativa ani mai inainte tot “curentul general” tinea in maini nu mai stiu ce volum referitor la “Ford” ca pe o Biblie. Din pacate romanul (nu doar el, dar mai cu seama el) pune mult mai repede botul la un “Caritas” decat la efortul de a cauta intr-o carte (spun “a cauta” si nu “a citi”, pentru ca daca citesti fara sa cauti este ca si cum ai merge doar … sa mergi).
Sincer, nu stiu decat din auzite ca le-ar fi spus tinerilor ca in viata poti avea succes si fara educatie, pentru ca asta ar suna ca atunci cand i-ai spune unui mar (arbustul) ca poate creste bine mersi si ca dovleacul (planta) pentru ca la “a da fruct” tot va ajunge sa dea.
Am mai auzit referirea la “indemnul” asta (si i-a fost reprosat chiar si lui Basescu desi este clar ca Basescu nu este tipul de om care sa doreasca alcuiva mai putin bine decat ar dori propriilor membri ai familiei lui) si eu cred ca de fapt cand se face o asa referire se face la altceva.
Zic eu ca stim cu totii care este diferenta (delimitarea) dintre “profesiune” si “hobby” (iar eu recomand varianta spaniola pentru ca in romaneste “lapidarul” este la el acasa mai ales cand nu trebuie).
Sunt destui (ba eu zic ca mult mai multi decat era nevoie) care aduna (cu orice mijloace) informatiile necesare obtinerii autorizatiei necesare (a diplomei) pentru a ocupa un loc (ca la cinema sau, ca in avion) in vreunul din “trenurile” vreunuia dintre profesiuni.
Pai daca ocupi un loc in trenul de Iasi doar pentru a nu lasa un scaun fara tine, desi tu ai avea necesitatea sa ajungi la Timisoara, mai intai iti faci un rau tie insuti si nu in ultimul rand lasi pe jos pe cineva care chiar avea treaba la Iasi, lipsind de a fi “eficienta” atat viata ta cat si a cat (prin efect) a altora.
Ma rog, ca sa treaca timpul (al vietii) si ca sa nu fie drumul fara oameni si trenul fara ale sale locuri, ocupate, “da igual” (vorba spaniolului) ce loc ocupa unul (daca asa ii vrea muschii.
Cred ca la a-si urma fiecare “vocatia”, se refera vorbe precum cele care se atribuie a fi fost spuse de un “Bill Gates” sau “Steve Jobs”.
Cand vorbim despre “educatie” gasim (mai ales pe la altii) ca avem trei tipuri:
- formal
- no formal
- informal
(“Existen tres tipos de educación: la formal, la no formal y la informal. La educación formal hace referencia a los ámbitos de las escuelas, institutos, universidades, módulos. La educación no formal se refiere a los cursos, academias, e instituciones, que no se rigen por un particular currículo de estudios. La educación informal es aquella que fundamentalmente se recibe en los ámbitos sociales, pues es la educación que se adquiere progresivamente a lo largo de toda la vida”).
Tipul de educatie “formal” se divide la randu-i in:
- educatia infantila
- eductia primara
- educatia secundara
- educatia superioara
Educatia “formala” este o chestie pe care daca nu o ai, nu prea incapi in Societate, pentru simplul motiv ca Societatea insasi a devenit extrem de “crescuta pe structura asta” deci, extrem de formala.
Numai ca, un om cu o “educatie formala superioara” lipsit de o “educatie informala” pe masura este precum nuca in perete.
Educatia informala cuprinde “cei 7 ani de-acasa” (cum se spune) la care se adauga toata ulterioara traire.
Cred eu ca la a-si dezvolta fiecare , mai ales asta (in care se include atat educatia formala cat si cea no-formala) se refera cineva ca Jobs sau Gates.
Omul este ca maimuta. Copiaza. Vedem bine ca cei mai buni hackeri nu sunt neaparat absolventi de universitate.
Daca iti administrezi o educatie informala corecta, oricat de bine ai stapani calculatorul (ca sa merg pe firul asta) nu l-ai folosi in directii care ies din ordinea eticului si a moralului uman……….(am taiat aici, publicand doar jumatate din “intreg”) Salutari.

 crap spune:
pacat ca n-ati postat totul, rezumandu-va doar la cele cateva randuri.. concizia si claritatea care va caracterizeaza fac deliciul oricarui spirit gregar… iar metaforele, ca de obicei, au o forta hipnotica, ma duc cu gandul dupa un timp la numele unui film dupa o nuvela a lui titus popovici.

vida clara spune:
@Crap Da, mare pacat, crap. M-am gandit la spatiul asta, extrem de limitat. De-abia m-am indurat de am lasat peticelul asta mic, suficient cat sa incapa un efort de apreciere concis si la obiect. Din fericire lucrurile pe care eu le spun sunt arhicunoscute asa ca, cu toata lipsa mea de claritate, eventualii trecatori nu au ce pierde si isi vad de-al lor drum.





martes, 9 de abril de 2013

Egocentrism, Ego-ism, Egoism

  Incep iata, cu o "exemplificare" pe care am creat-o in speranta sa ajute:

"Egocentrismo", "Ego"-ismo, "Egoismo" (spaniola)
"Ello"               , "Yo",         , "Superyo" (spaniola)
"Egoism",         ,"Ego"-ism,  , "Egoism" (engleza)
"Id",                 ,"Ego",        , "Super-ego" (engleza)
______________________________________
"Egocentrism", "Ego"ism,     , "Egoism"          si, unde, imaginandu-ne in .... "traversarea pe sarma"
ne putem mai lesne ... imagina, que "ego"-ul (conceptul "ego"), pentru a-si mentine "echilibrul" in conditii de "maxima eficienta" (eficienta nu este un "moft" ci i-ti este ... "necesitate vitala") are nevoie de o "echilibrare optima" a "resurselor" pe care ... "le ai (efectiv) in mana" la oricare dintre momentele propriei tale "trairi".
Admitand ca "egocentrismul" este ... de o parte a "caii de mijloc" (la "o extrema a prajinii") iar "egoismul", la cealalta parte (la cealalta extrema), imaginandu-ne ca (in mod natural) nici macar "prajina" nu avem (ne nastem "cu mainile goale"), ci incercam sa ne mentinem echilibrul "bâțâind din maini", si percepand asta "traducere corecta" al acelui "a-si duce singur crucea", putem intelege mai usor ca ne este de maxima eficienta sa ne "dirijam" cu ajutorul propriului nostru creier chiar si fiecare picatura de sange (din a noastra proprie compozitie) de asa natura incat "sa o scoatem la capat".
Conceptul "individul uman" are in compozitia "mintii" sale o "suma de concepte", un "tot", un 100% care ... "il conformeaza".
Un "aluat" precum cel pentru "paine" (iar pentru a se apropia cineva de intelegerea "sfinteniei painii" il ajuta enorm ... "tehnologia fabricarii painii" ).
Aici ne putem adauga faptul ca, asa cum "o paine" poate rezulta atat din 300 g de aluat, cum tot "o paine" poate rezulta si din o alta "cantitate rationala", pastrandu-se "proportiile compozitiei" dar diferind doar "fiinta" ("painea" ... este o fiinta, dar voi vorbi despre asta, in alta pagina),
tot asa si un 100% cat o nuca este egal cu un 100% cat un univers pentru aceea ca si unul si altul reprezinta un "tot" (adica un 100%).
Astfel, desi fiecare "individ uman" este un aluat care are in compozitia sa cam aceleasi "materii prime", in acest caz el nu sufera o "coacere" ci o "auto-coacere" si ... depinde de el insusi ce anume "paine" se rezulta (putand fi de la "extrem de otravitoare" pana la "adevarat medicament").

Am sa pun aici cateva din "substantele" (materiile prime) ce intra in compozitia "mintii individului uman" (in ordinea in care dau de ele, imi vin la mana): egotismo, egocentrismo, narcisismo, megalomania, egoismo, altruismo, etc

Fiecare dintre indivizii (umani, se subintelege) care vor sa-si mai reduca din ceea ce eu denumesc "egoism ne-necesar", o poate face. Cantitatea de "egoism necesar" cu care ne-a inzestrat "sfanta nascatoare" ne este suficienta pentru a ne indeplini rostul (rafinarea "cunoasterii") pentru care Viata, ne zamisleste.
(unde acest analogic al "painii", constituit dintr-un aluat in compozitia caruia intra toate (100%) "informatiile-ingrediente" existente (la ... "un moment dat") in Natura, se numeste ....( vezi aici ) "cunoastere".